Bine ai venit!

Mă numesc ValentinProfil 2016 Dumitru. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc. De când am învățat buchiile cărții, devoram tot ce prindeam, fără discernământ. I-am sărit însă pe ”marii clasici”, Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Proust, Stendhal. Sau mai degrabă m-au sărit ei pe mine. Am încercat să-i citesc. Serios. Însă, scrierile lor, unde personaje lunare cu trăiri maladive izvorâte din angoasă și anxietăți încercau să se descopere pe ei înșiși nu m-au prins. Sau poate am încercat să fug eu de ele, de propriile mele întunecimi. Cine știe?!

Am citit însă ”O mie și una de nopți” la lumina unui bec băgat în priză deoarece nu mergea curentul. Trăiam astfel, sub umbrele proiectate de acea lumină, atmosfera de basm descrisă în opera arabă. M-au prins ”Legendele Olimpului”, povestindu-mi despre o istorie interioară a omului ascunsă sub vălul mitului. Am devorat ”Trilogia Inelelor” a lui Tolkien  pe când eram în facultate și în loc să învăț despre conturi și finanțe, alergam prin păduri după orci împreună cu uriașii enți, cu Frodo și Bilbo Baggins.

Am călătorit în Egiptul antic cu Mika Waltari și al său egiptean, apoi am ajuns în vremurile etrusce cu eroul său solar. Am suferit și mi-am umplut sufletul cu destinul dramatic și profund uman al ”Vraciului” lui Tadeusz Dolega Mostovic și cu celebra sa cugetare care afirma: ” Oamenii își pierd umanitatea în oraș, deoarece orașul e făcut din asfalt și beton, iar asfaltul și betonul înăbușă sentimentele”.

M-a marcat profesorul meu de română prin vasta sa cultură și îmi amintesc cu plăcere că a insistat să citesc o carte pe care inițial o refuzasem deoarece nu-mi plăcea coperta. Cartea se numea ”Alexis Zorba” și e scrisă de Nikos Kazantzakis. E genială prin destinul profund uman pe care îl trăiește eroul său, Zorba grecul.

Mi-au rămas neșterse din simțiri, două-trei cărți despre copilărie pe care le-am citit atunci când trebuia; la vârsta copilăriei: ”Copilăria” lui Maxim Gorki, ”Cântecul amintirii” al lui Sadoveanu și ”Cu ochii copilăriei” de George Șovu, cel care a stat la baza popularei serii ecranizate ”Liceenii”.

Mai târziu am început să fiu pasionat de enigmele Terrei, de ezoterism și de autocunoaștere.

Dacă  și tu eşti pasionat de misterele şi enigmele Terrei, dacă eşti conştient că istoria şi civilizaţia noastră au un cu totul alt curs decât cel prezentat oficial şi  vrei să schimbi ceva în modul tău de a privi viaţa, atunci acesta e locul unde poţi găsi câteva fărâme din această cunoaştere care să te ajute.

Poate te întrebi de ”De ce numele blogului e Terra Misteriosa?”

Din două motive:

  • Primul ar fi acela că planeta pe care trăim are într-adevăr multe mistere și necunoscute care încă așteaptă să le descifrăm. Despre asta scriu în articolele despre mistere și curiozități.
  • Cel de-al doilea e faptul că lumea noastră interioară, pământul nostru interior are și el nenumărate locuri misterioase pe unde nu am fost și pe care încercăm să le descoperim. Despre asta scriu și încerc să descopăr împreună cu voi în articolele motivaționale, de spiritualitate și chiar în cele cu povestiri, pentru că, nu-i așa, toți am crescut cu povești, nu?

Lucrurile astea mă pasionează pe mine şi dacă te interesează şi pe tine, înseamnă că avem cel puţin ceva în comun.

Te invit deci să descoperim împreună Terra Misteriosa dinăuntrul și din afara noastră! Te aștept cu orice fel de sugestii, comentarii, opinii. Fii sigur(ă) că vei primi un răspuns!

Security Code:
security code
Please enter the security code:

Trimite